SUBSTANTIVUL

Partea de vorbire flexibila, care denumeste fiinte, lucruri, fenomene ale naturii, actiuni, stari etc.

1. Felul substantivelor

Dupa inteles (natura denumirii): -compuse (masa, scolar, prieten)

-proprii (Maria, Venus, Arad)

Dupa alcatuire (forma): -simple (casa, Iasi, om)

-compuse (prin contopire: untdelemn)

(prin alaturare: zi-lumina) 11111yzq38rbn4c

%Atentie! 1.Substantivele simple pot fi primare (carte, perna etc.)sau derivate cu sufixe (bunatate, geamgiu, indoiala etc.)

2.Substantivele compuse sunt formate din doua sau mai multe cuvinte cu sens unitar

3.Se scriu cu cratima substantivele compuse dintr-un substantiv in N si unul in G (floarea-soarelui) din doua substantive legate prin prepozitie (cal-de-mare), dintr-un substantiv si un adjectiv (argint-viu), dintr-un substantiv si un verb (gura-casca)

4.Se scriu intr-un cuvant substantivele compuse in care componentele nu-si mai pastreaza individualitatea morfologica (bunavointa) G-D (bunavointei, nu bunei vointe) zb111y1138rbbn

5.Substantivele proprii de scriu cu majuscula, indiferent de locul pe care il ocupa in propozitie sau fraza.

2.Genul substantivelor

In limba romana substantivul are trei genuri: masculin, feminin, neutru

Genul masculin pentru fiinte de sex barbatesc sau lucruri care, prin obisnuinta sunt socotite masculine(om, cal, pom)

Genul feminin pentru fiinte de sex femeiesc sau lucruri considerate, prin traditie, feminine (pisica, floare, carte)

Genul neutru, in general, nume de lucruri (cer, stilou, nume)

 

¬Substantive epicene- acele nume de animale, pasari sau insecte care au o singura forma pentru masculin si feminin (gandac, tantar, fluture, elefant etc.)

¬Substantive mobile- nume de fiinte care au o forma pentru masculin (copil, profesor) si alta pentru feminin (copila, profesoara)

¬Motiunea- procesul cu ajutorul caruia se formeaza substantivele feminine din cele masculine si/sau invers (elev/eleva, rata/ratoi etc.). Cele mai frecvente sufixe motionale sunt: feminine (-a, -ita, -easca, -ca, -oaica, -toare), masculine (-oi, -an)

3. Numarul substantivelor

Substantivele din limba romana prezinta forme de singular (elev, scoala) si de plural (elevi, scoli)

Masculin Feminin Neutru

Singular Plural Singular Plural Singular Plural

Ć/pom i/pomi a/clasa e/clase Ć/parc -uri/parcuri

u, u/codru, leu i, i codri,lei a/banca i/banci Ć/orase e/orase

e/munte i/munti e/parte i/parti u, u/lucru, tablou -uri/lucruri, tablouri

a/tata i/tati Ć/manta le/mantale u, u/cadru, curcubeu e/cadre, curcubeie

a/marfa -uri/marfuri u/studiu i/studii

e/vreme -uri/vremuri

Ć- desinenta zero

  • Alternante vocalice la radicalul substantivului in trecerea de la singular la plural: a/a (rana/rani) a/e (masa/mese) a/e (bat/bete) a/i (cuvant/cuvinte) o/oa ( covor/covoare) oa/o (comoara/comori)

  • Alternante consonantice: d/z (lada/lazi) t/t (baiat,baieti) s/s (urs/ursi) g/g (dunga/dungi) c/c (fiica/fiice) l/Ć (cal/cai) str/str ( astru/astri)

  • Substantive defective de numar:

-cu forme numai la singular (nume de materii,insusiri,stari sau ape,munti,persoane,locuri) comune (grau,var) si proprii (Siret Traian)

-cu aceeasi forma si la sigular si la plural (pui, tei, unchi, invatatoare, nume)

-cu forme numai la plural (unele nume de materii, nume de locuri, munti) comune (icre, calti) proprii (Iasi, Balcani)

  • Substantive cu forme multiple de singular (oapete/oaspe; pantece/pantec) sau de plural cu acelasi inteles (boli/boale; coli/coale) cu inteles diferit (coarne/corni/cornuri)

  • Substantive colective (a caror forma de singular are inteles de plural):

-substantive simple(primare): hoarda, herghelie, stol, turma, trib etc.

-substantive derivate: alunis, frunzis, taranime, stejaris etc.

%Atentie! Forma de plural a unor nume de materie (alamuri, dulceturi, matasuri etc) defective, in mod normal, de acest numar, are sensul; unui plural colectiv, indicand soiuri, sortimente sau bucati din materia respectiva

Declinarea substantivului

Declinarea substantivelor nearticulate sau articulate nehotarat

Declinarea substantivelor articulate hotarat

Declinarea substantivelor proprii (nume de persoane)

Declinarea substantivelor proprii nume geografice compuse

a)doua substantive in acelasi caz: N-Ac Targu-Jiu; G-D Targu-Jiului

b)doua substantive, al doilea in genitiv: N-Ac Vatra Dornei; G-D Vetrei Dornei

c)doua propozitii legate prin prepozitie: N-Ac Curtea de Arges; G-D Curtii de Arges

d)un substantiv si un adjectiv: N-Ac Valea Lunga;G-D Vaii Lungi

4.Cazurile substantivului

Nominativ (cine? ce?)

-subiect:Lui i se cuvine aceasta cinste.

-nume predicativ (intotdeauna in relatie cu un verb copulativ):Radu este un copil bun.

-apozitie(atribut apozitional):Raul Mures a iesit din matca.

Obs.Exemplele se pot construi usor daca se folosesc adverbele : adica, anume, chiar, tocmai.

Mihai [adica] nepotul meu a implinit un an.

Acuzativ

-atribut substantival prepozitional (care? ce fel de?) Apa de la munte este rece (care apa?)

Obs.Nu face greseala sa pui intrebarea: de unde?

-nume predicativ(urmeaza dupa un verb copulativ,iar substantivul e insotit de prepozitie)Florile sunt pentru mama

-complement direct (pe cine? ce?) Il intreb pe Mihai..

-complement indirect (prepozitii+ cine? ce?)Vorbim despre cazuri.

-complement de agent (de cine? de catre cine?)Intrebarea a fost pusa de Alina.

Obs.Urmeaza dupa un verb la diateza pasiva sau dupa un participiu

-complement circumstantial de loc (unde? cu sau fara prepozitii,incotro?)Vine de la padure.

-complement circumstantial de timp(cand? cu sau fara prepozitii,cat timp?)A lipsit de acasa o saptamana.

-complement circumstantial de mod(cum? cat?)Copii vin in grupuri.Alearga ca vantul.(complement circumstantial comparativ)

-complement circumstantial de cauza:Codrul clocoti de zgomot

-complement circumstantial de scop:A plecat in oras pentru cumparaturi.

Genitiv

-atribut substantival genitival(al,a,ai,ale cui?)Interventia colegei a fost salutara.

-nume predicativ(urmeaza dupa un verb copulativ si este insotit de articol genitival:al,a,ai,ale)Pamantul este al taranilor.

Obs.Substantivele in genitiv pot indeplini si alte functii sintactice saca sunt precedate de prepozitii sau locuri prepozitionale, forma articulata: asupra,contra,impotriva,inapoia,deasupra, dedesubtul,in susul, in josul,in fundul,din cauza etc.

-complement indirect:Toti s-au ridicat contra propunerii lui.

-complement circumstantial de loc:Vizitatorii se uitau in fundul pesterii

-complement circumstantial de timp:A ajuns la gara inaintea sosirii trenului

-complement circumstantial de cauza:A intarziat din cauza vremii.

-atribut substantial prepozitional:Gradina din fata casei era inundata de verdeata

Dativ

-complement indirect (cui?)Padurii ii lipseste cantecul pasarilor.

Obs.Substantivele in dativ pot indeplini si alte functii sintactice,daca sunt precedate de prepozitiile:gratie,datorita,multumita,potrivit, conform,contrar,aidoma,asemenea

-complement circumstantial de loc(dativ locativ):Stai locului copile!

-complement circumstantial de mod:A raspuns conform asteptarilor noastre

-nume predicativ:El este aidoma fratelui tau.

-atribut substantival prepozitional(care?)Interventia conform planului a condus la reusita

-atribut substantival (cui?)Preot desteptarii noastre/ Oferirea de premii olimpicilor a fost televizata (de obicei dupa infinitivul lung)

-complement indirect cu prepozitie:Am reusit datorita Ioanei

-complement circumstantial de cauza:A intarziat datorita ploii

Vocativ

-nu are functie sintactica; se desparte prin virgula de restul cuvintelor, indiferent de locul pe care-l ocupa in propozitie: Ioana,vino afara!

Verbul

Partea de vorbire flexibila in raport cu modul, timpul, persoana si numarul, care exprima actiuni, stari sau calitati privite ca procese in derulare

1.Clasificarile verbului

a)dupa rolul sintactic si morfologic:

-predicative: indeplinesc singure, la un mod personal, functia de predicat verbal (a citi, a merge, a vedea etc)

-copulative: leaga numele predicativ de subiect si indeplinesc la un mod personal, impreuna cu numele predicativ, rolul de predicat nominal (a fi, a deveni, a se face)

-auxiliare: ajuta la formarea modurilor si timpurilor compuse, precum si a diatezei pasive (a fi, a vrea, a avea)

b)dupa posibilitatea de a avea complement direct:

-tranzitive: care pot avea complement direct (a face, a iubi etc)

-intranzitive: care nu pot avea complement direct (a alerga, a fi, a merge etc.)

c)dupa referirea la persoana:

-personale: au forma pentru toate persoanele (a cauta, a citi etc.)

-impersonale: nu au subiect si, deobicei, au numai forma de persoana a III-a(a ploua, a ninge, a se zice etc.)

-unipersonale: de folosesc numai la persoana a III-a (a latra, a macai, a oua etc.) a trebui este unipersonal ca forma si impersonal prin continut.

2.Locutiunile verbale

Grupuri de cuvinte, care contin in mod obligatoriu un verb, cu sens unitar si cu trasaturi morfologice si sintactice specifice verbului

Structura locutiunilor verbale:

-verb+prepozitie+substantiv:a avea de gand

-verb+interjectie:a face tusti

-verb+substantiv:paziti-va gura(pronume intre verb si substantiv)

-verb+......etc.:a o lua la sanatoasa, a-si aduce aminte

  • cele mai frecvente verbe intalnite in locutiunile verbale:a face, a da, a lua, a avea, a pune, a trage, a baga

%Atentie! O locutiune verbala se recunoaste daca:

-se poate substitui printr-un singur cuvant (a o lua la fuga=a fugi)

-intelesul unitar este altul decat sensul fiecareia dintre componente;

-exista un cuvant care, luat izolat, nu are inteles clar (a-si aduce aminte;aminte=?)

3.Diateza verbului

Categorie gramaticala specifica verbului care exprima raportul dintre subiect, verb si obiect: diatezele activa, pasiva si reflexiva 

Diateza activa: arata ca subiectul face actiunea exprimata de verb, fara a suferi consecintele acesteia; se formeaza din tema verbului de conjugat la care se adauga terminatiile modurilor si timpurilor respective;

Diateza pasiva: arata ca subiectul sufera actiunea facuta de complementul de agent (exprimat sau subinteles) ; se formeaza din participiul verbului de conjugat precedat de diateza activa a verbului auxiliar a fi; diateza pasiva au doar verbele care la diateza activa sunt tranzitive;

Diateza reflexiva: arata ca subiectul face actiunea si tot el o sufera; se formeaza din diateza activa a verbului de conjugat precedat de pronumele reflexiv in dativ sau acuzativ cu rol de marca morfologica.

4.Modurile verbului

Categoria gramaticala verbala care indica forma pe care o ia verbul pentru a arata felul cum considera vorbitorul actiunea

Modurile:-personal: daca are forme distincte pentru exprimarea persoanei;

-nepersonal: daca prezinta actiunea fara referire la persoana care o savarseste;

-predicativ: daca verbul poate indeplini functia de predicat;

-nepredicativ: daca verbul nu poate indeplini functia de predicat;

Moduri personale, predicative:

-indicativ: exprima o actiune prezentata de vorbitor ca reala,sigura (eu lucrez, tac, culeg, fug);

-conjunctiv: exprima o actiune realizabila, posibila in prezent,ireala in trecut (eu sa lucrez, sa tac, sa culeg, sa fug; eu sa fi lucrat, sa fi tacut, sa fi cules, sa fi fugit);

-conditional-optativ: exprima o actiune realizabila in functie de o conditie (eu as lucra, as tacea, as culege, as fugi);

-imperativ: exprima un ordin, un indemn, un sfat, o rugaminte (lucreaza! taci! culege! fugi!);

Modurile nepersonale, nepredicative:

-infinitiv: exprima actiunea in mod general, denumeste numele actiunii (a citi, a lucra etc.);

-gerunziu: exprima o actiune in desfasurare, fara referire precisa la momentul vorbirii (citind, lucrand etc.);

-participiu: denumeste sub forma de adjectiv actiunea suferita de un obiect(citit, vazut, citit etc.);

-supin: forma verbala omonima cu participiul, avand in plus prepozitiile de, la, pentru si sinonima cu infinitivul (de mancat, pentru citit, la cules etc.);

5.Timpurile verbale

Categorie gramaticala verbala care exprima momentul sau durata savarsirii actiunii

Timpurile indicativului

-prezent: actiune simultana cu momentul vorbirii (lucrez, tac, culeg, fug);

-imperfect: actiune trecuta, nedeterminata in momentul la care se refera vorbirea (lucram, taceam, culegeam, fugeam);

-perfecul simplu: actiune trecuta, incheiata in trecut (lucrai, tacui, culesei ,fugii);

-perfectul compus: actiune trecuta, terminata, fara a preciza momentul incheierii fata de prezent (am lucrat, am tacut, am cules, am fugit);

-mai mult ca perfectul: actiune trecuta, incheiata inaintea altei actiuni trecute (lucrasem, tacusem, culesesem, fugisem);

-viitorul: actiune ce se petrece dupa momentul vorbirii (voi lucra, voi tacea, voi culege, voi fugi);

-viitorul anterior: actiune care se va petrece in viitor si se va incheia inaintea unei alte actiuni viitoare (voi fi lucrat, voi fi tacut, voi fi cules, voi fi fugit);

Timpurile conjunctivului

-prezent: sa lucrez, sa tac, sa culeg, sa fug;

-perfect: sa fi lucrat, sa fi tacut, sa fi cules, sa fi fugit;

Timpurile conditional -optativului

-prezent: as lucra, as tacea, as culege, as fugi;

-perfect: as fi lucrat, as fi tacut, as fi cules, as fi fugit;

ÜNu uita! Imperativul, desi este mod predicativ, nu are forme decat pentru prezent.

%Atentie! Dintre modurile nepredicative doar infinitivul are forme distincte pentru timp, prezent si perfect, celelalte moduri neavand forme pentru mai multe timpuri.

6.Conjugarea verbului

Flexiunea verbului dupa diateza, mod, timp, timp, persoana si numar se numeste conjugare

ÜNu uita! Dupa terminatia infinitivului (forma de dictionar a verbelor) verbele se clasifica in patru conjugari:

Conjugarea I: verbe terminate in -a (a lucra, a canta, a visa etc.)

Conjugarea II: verbe terminate in -ea (a placea, a vedea etc.)

Conjugarea III: verbe terminate in -e (a bate, a merge, a spune etc.)

Conjugarea IV: verbe terminate in -i sau -i (a fugi, a dori, a cobori, a hotari etc.)

ÜNu uita! Conjugarea verbelor regulate la diateza reflexiva este aproape identica cu cea de la diateza activa. Paradigmele verbale sunt aceleasi, adaugandu-se in fata verbului pronumele reflexiv in dativ si acuzativ cu exceptia imperativului si gerunziului,cand pronumele sta dupa verb. Diateza reflexiva este defectiva de participiu si supin.

pronumele

parte de vorbire flexibila care tine locul unui substantiv

Feluri: personal, de politete, reflexiv, de intarire, posesiv, demonstrativ, nehotarat, interogativ, relativ si negativ

Observatii:

1.Pronumele personal, de politete si reflexiv nu devin niciodata adjective

2.Pronumele de intarire, posesiv, demonstrativ, nehotarat, interogativ, relativ si negativ pot fi adjective

3.Pronumele personal, de politete, reflexiv, de intarire si posesivau forme dupa persoana

1.PRONUMELE PERSONAL

Observatii:

1.Forme neaccentuate se intalnesc doar in cazurile Ac. si D.

2.Vocativ are numai persoana a II-a: tu! voi!

3.Genitiv-numai persoana aIII-a: lui, ei, lor.

4.Persoanele I si aII-a nu au forme dupa gen : eu, tu, noi, voi

5.Pronumele dansa, dansul, dansii, dansele sunt pronume personale, nu de politete

Functii sintactice

-subiect: N: Tu ajungi primul.

-nume predicativ in: N: Fratele meu este el.

Ac: Intrebarea este pentru tine.

G: Cartea este a lui.

-atribut pronominal in: N(apozitie): Invitatul,adica el, sa pofteasca in casa.

G: Sfatul lui doveseste intelepciune.

Cartea din fata lui este a mea.

D: Copilu-i statea linistit (dativ posesiv)

-complement direct in: Ac: Te intreb si pe tine despre acest lucru.

-complement indirect in: Ac: A vorbit cu mine.

D: Lui i-am dat o carte.

G: (cu prepozitie) Napasta a cazut asupra ei.

-complement circumstantial de loc in:Ac: Merge la voi.

G: (cu prep. sau loc prep.) S-a asezat in fata lui.(ei, lor)

D: (insotit de prep. sau loc. prep. cu forma nearticulata):In fata-mi se asezase o persoana importanta.

-complement circumstantial de mod in:Ac: A raspuns ca tine.

-complement circumstantial de cauza: G: N-a venit din pricina lui.

Situatii in care pronumele personal nu are functii sintactice:

-in V (tu! voi!)

-dativul etic: Vor sa mi-l omoare

-cand are valoare neutra: A luat-o la fuga

Da-i inainte fara grija!

2.PRONUMELE DE POLITETE

-are numai forme pentru persoanele aII-a si aIII-a

pers. aII-a: N-Ac: dumneata, dumneavoastra

G-D: dumitale

pers. aIII-a: N-Ac-G-D: dumnealui, dumneaei, dumnealor

Observatii:

-alte pronume de politete: Domnia ta (sa, lui, voastra), Maria ta(sa, lui, voastra),Inaltimea ta (sa, lui, voastra)

Excelenta ta (sa, lui, voastra).-folosite mai rar in vorbirea contemporana

-forme afective : mata, mataluta, matalica, talica, matale

-functii sintactice: aceleasi cu ale pronumelui personal( exceptii atr. pron. in D. si compl. circum. de loc in D)

3.pronumele reflexiv

Observatii: -are forme proprii numai pentru pers. aIII-a, cazurile D si Ac

D: sie, siesi/isi, si

Ac: (pe) sine/ se

-pentru persoana I si aII-a imprumuta formele de la pronumele personale:

D: imi, iti-, ne, va (imi amintesc…)

Ac: ma, te-, ne-, va (ma gandesc…)

-formele de mai sus devin reflexive numai daca au aceeasi persoana cu verbul:

te gandesti ma framant

pers II II pers I I

Functii sintactice:

-complement direct: Ac: Te privesti in oglinda.

-complement indirect: D: Iti cumperi o carte.

Ac: Rar vorbea despre sine

-atribut pronominal: Ac: Lauda de sine ……

D: (dativ posesiv) Si-a certat copiii (copiii-si)

Mi-am aranjat cartile (cartile)

Observatii: Cand nu are functie sintactica, pronumele reflexiv se analizeaza impreuna cu verbul, fiind marca diatezei reflexive

Forma accentuata de Ac., insotita de art. hot. se substantivizeaza (Si-a soptit in sinea lui)

4.PRONUMELE SI ADJECTIVUL DE INTARIRE

Forme:

-masculin, singular: (eu) insumi fiu (m.sg)-vocala u- insumi (m.sg.)

(tu) insuti

(el) insusi

-feminin, singular: (eu) insami fiica (f.sg.)-vocala a-insami (f.sg.)

(tu) insati

(ea) insasi

-masculin, plural: (noi) insine fii (m.pl)-vocala i-insisi (m.pl.)

(voi) insiva

(ei) insisi

-feminin, plural: (noi) insene fiice (f.pl)-vocala e-insene (f.pl.)

(voi) inseva

(ele) insesi, insele

Observatii:

1.Se greseste mai ales la folosirea vocalelor u,a,i,e aflate in fata formelor: -mi, -ti, -si, -ne, -va, -le

2.Pronumele de intarire se foloseste rar in limba actuala. De cele mai multe ori, ele insotesc un pronume sau un substantiv devenind adjective de intarire, de aceea functia sintactica este de atribut adjectival.

3.Atentie la acord: Dan, Maria si Elena, ei insisi… (masculinul are prioritate)

Eu, tu si el noi insine…(persoana I are prioritate asupra celorlalte, iar persoana aII-a

asupra persoanei aIII-a)

4.Insusi poate fi inlocuit de adverbul chiar sau de alte sinonime (singur, propriu,personal,in persoana)

5.PRONUMELE SI ADJECTIVUL NEGATIV

Forme:

N-Ac: nimeni, nimenea N-Ac:nici unul,nici una, nici unii, nici unele

G-D: nimanui G-D:nici unuia, nici uneia, nici unora

nimic, nimica

-Ca adjective se intalnesc formele: nici o, nici un, nici unui, nici unei, nici unor.

-Aceleasi functii sintactice ca si celelalte pronume

Observatii:

1. Aceste pronume trebuie folosite in propozitii negative.

2.In exemplul:N-a stiut nici unul, nici altul- cuvantul subliniat este conjunctie, deci nu intra in alcatuirea unui pronume negativ.

6.PRONUMELE SI ADJECTIVUL POSESIV

-Are forme dupa persoana si dupa numarul obiectelor posedate:

ex. al meu, al tau, al sau a mea, a ta, a sa

ai nostri, ai vostri ale noastre, ale voastre

Formele se obtin cu ajutorul atricolului posesiv genitival: al, a, ai, ale

Observatie: Pronumele lui, ei, lor sunt personale, nu posesive

Functii sintactice:

-subiect: N: Ai mei au ajuns acasa.

-nume predicativ: N: Caietul acesta este al meu.

Ac: Florile sunt pentru ai mei.

-atribut pronominal Ac: Rar am vazut o privire ca a ta.

G: Sfatul alor mei mi-a fost de folos.

-complement direct: Ac: I-am vazut pe ai vostri.

-complement indirect:Ac: Se gandea la ai sai.

D: Le povestesc alor mei.

G: Toti s-au ridicat impotriva alor tai.

-complement de agent:Ac: A fost chemat de ai sai.

-compl. circum. de loc:Ac: Vin de la ai mei.

-atribut adjectival: N: Cartea ta este aici.

Ac: Locuieste pe strada mea.

D: Caietului tau ii lipseste o foaie.

G: Dorinta mamei mele e sfanta

V: o, copilul meu, fii mereu intelept!

Observatie:Pentru a afla cazul adjectivului posesiv nu se pun intrebarile al,a,ai,ale cui? ci se stabileste cazul substantivului cu care s-a acordat adjectivul, care preia genul, numarul si cazul substantivului determinat.

7.PRONUMELE SI ADJECTIVUL DEMONSTRATIV

Forme:

-de apropiere: acesta,aceasta,acestia,acestea,asta,asta,aista,aiasta, etc.

-de diferentiere: celalalt, cealalta, ceilalti,celelalte,etc.

-de departare: acela, aceea (f.sg.),aceia (m.pl.) acelea, aia, ala, etc.

-de identitate: acelasi, aceeasi, aceiasi, aceleasi

Functii sintactice: acelesi ca si la celelalte pronume, iar ca adjectiv una singura: atribut adjectival

Observatii: 1.“Acela” are si o forma mai redusa “cel”, care poate aparea numai in prezenta unui determinant obligatoriu (cel de acolo, cei prezenti)

2.Alte forme populare:asta,ista,aista,cesta,ala,alalalt,aia,isalalt.

3.Formele de feminin aceasta, asta,aceea intra si in componenta locutiunilor adverbiale (pentru asta, pe langa asta, cu toate acestea)

8.pronumele Si adjectivul nehotărât

Forme:

a)simple: unul, una, unii, unele altul, alta, altii, altele

atat, atata, atatia, atatea tot, toata, toti,toate

mult, putin, cutare

b)compuse (elemente de compunere: -va, -ori, -fie, -oare, -orisi, -vre, etc.)cineva, careva, ceva, catva, fiecine, oarecine, orisicine, altcineva, vreunul, etc.

Observatii:

1.Pronumele nehotarate in componenta carora intra cuvantul “cine” nu devin niciodata adjective.

2.Urmatoarele pronume nehotarate isi modifica forma atunci cand devin adjective:

unul-un una-o altul-alt alta-alta vreunul-vreun vreuna-vreo

3.Functii sintactice ale pronumelor nehotarate:subiect,nume predicativ,atribut,complement, iar a adjectivelor nehotarate: atribut adjectival.

9.PRONUMELE SI ADJECTIVUL INTEROGATIV

tine locul unui cuvant asteptat ca raspuns la intrebare

Forme:

N:cine? N-Ac: care? N-Ac: ce? N-Ac:cat?cata?cati? cate?

Ac:(pe) cine? G-D:caruia? G-D:nu are forme G-D: cator?

D:cui? careia?

G: (al,a,ai,ale) cui? carora?

Functii sintactice:

-subiect: N:Cine vine? (Andrei vine.)

-nume predicativ N:Care este sora ta? (Sora mea este aceasta.)

Ac:Pentru cine sunt cartile? (Cartile sunt pentru Dan.)

G:Ai cui sunt acesti copii? (Acesti copii sunt ai vecinei.)

-atribut pronominal: G:Ai cui bani lipseau? (Lipseau banii Mariei.)

-complement direct: Ac:Pe cine ai chemat? (Am chemat-o pe sora ta.)

-complement indirect:Ac:Despre cine vorbeai? (Vorbeam despre bunica.)

D: Cui i-ai povestit?(Ioanei i-am povestit.)

-compl.de agent: Ac:De cine ai fost ajutata?(Am fost ajutata de colegi.)

-compl. circum. de loc:Ac:La cine ai fost? (Am fost la vecini)

Observatii:

1.Pronumele interogativ cine? nu devine adjectiv.

2.Toate adjectivele interogative au aceeasi functie sintactica de atribut adjectival.

N:Care carte -ti lipseste?

Ac:Despre ce intamplare povestesti?

D:Carui copil i te adresezi?

G:Raspunsul carui coleg ti-a placut?

3.Pronumele interogativ CE este invariabil

4. Pronumle au functia sintactica,cazul, numarul si genul de la substantivul pe care il inlocuieste

10.PRONUMELE SI ADJECTIVUL RELATIV

Forme:

a)simple: N:cine N-Ac: care? N-Ac: ce? N-Ac:cat?cata?cati? cate?

Ac:(pe) cine G-D:caruia? G-D:nu are forme G-D: cator?

D:cui careia?

G: (al,a,ai,ale) cui carora?

b)compuse m.sg. f.sg. m.pl. f.pl.

N-Ac: cel ce ceea ce cei ce cele ce

D-G: celui ce celei ce celor ce

Functii sintactice:aceleasi cu ale pronumelui interogativ, doar ca exemplele trebuiesc introduse in fraze, in asa fel, incat pronumele sa devina relativ (el leaga o propozitie secundara de regenta ei). Functia poate fi aflata prin inlocuirea substantivelor pe care le substituie

Ex: -subiect: Stiu / cine vine.

-nume predicativ: Am aflat/ care este sora mea.

-atribut pronominal: Ma intereseaza/ ai cui bani lipseau.

Obs. 1.In anumite situatii pronumele relative pot deveni echivalente ca sens cu pronumele nehotarate (S-a dus care pe unde a apucat)

2.Pronumele relative pot intra in componenta unor locutiuni, expresii pronominale si adverbiale (care mai de care, care pe care, cine stie, cine stie cand, din ce in ce, cate si mai cate)

Articolul

Partea de vorbire flexibila care insoteste un substantiv, aratand in ce masura acesta e cunoscut vorbitorului

1.Clasificarea articolului

a)dupa inteles:-articol hotarat (propriu-zis)-arata ca obiectul denumit de substantiv este cunoscut vorbitorului

sau considerat ca atare

-articol nehotarat -prezinta obiectul denumit de substantiv ca nefiind bine cunoscut vorbitorului

-articol posesiv (genitival) -leaga substantivul care denumeste posesorul de obiectul posedat

-articol demonstrativ(adjectival) -leaga un substantiv de substantivul regent

b)dupa pozitie:-articol enclitic-se lipeste la sfarsitul cuvantului (omul ,cartea)

-articol proclitic-se afla in fata substantivului determinat (un caiet, niste carti)

%Atentie! 1.Articolul luat separat (fara cuvantul care il insoteste)nu are sens.

2.Articolul poate insoti -un substantiv (poezia, un om, lui Mihai)

-un adjectiv(silitorul elev,floarea cea frumoasa)

-un numeral (al doilea, a treia)

3.Articolul se analizeaza impreuna cu partea de vorbire pe care o insoteste (singur nu are functie sintactica)

4.Articolul are forme omonime cu alte parti de vorbire, dar poate fi depistat cu usurinta comparand opozitiile de numar (un caiet/niste caiete, un caiet/doua caiete; (articol-numeral))

2.Articolul hotarat

Se ataseaza substantivului, direct sau cu ajutorul unei vocale de legatura, aratand ca obiectul denumit de acesta este cunoscut vorbitorului

Forme flexionare:

CazulMasculinFemininNeutru Singular Plural Singular Plural Singular PluralN-Ac-l, -le, -a -i-a -le-l, -le -leG-Dlui,-lui,-e(i) -lor-i -lor-lui -lorV-le -lor - -lor-le -lor

CazulMasculinFemininNeutru Singular Plural Singular Plural Singular PluralN-Acelevul eleviieleva elevelescaunul scauneleG-Delevului elevilorelevei elevelorscaunului scaunelorVelvule! elevilor!elevo! elevelor!scaunule! scaunelor!

%Atentie! 1.Articolul hotarat apare ca element constructiv in structura unor pronume-dansul, dansa, in aceste cazuri nefiind analizabil

2.Prin articulare, unele adverbe si locutiuni adverbiale se transforma in prepozitii si locutiuni prepozitionale (inaintea, inapoia, in fata)

3.Substantivele feminine nume proprii de origine autohtona, terminate in vocalal “A” se articuleaza hotarat enclitic(cartea Mariei, Ioanei) iar cele de origine straina se articuleaza hotarat proclitic (cartea lui Jeni, lui Carmen)

4.Substantivele articulate hotarat care denumesc momentele zilei sau diviziuni de timp isi schimba valoarea gramaticala si devin adverbe (ziua, seara, joia, vara)

5.Cand sunt precedate de prepozitii substantivele in Ac. nu se articuleaza (merge la scoala), dar se articuleaza cand sunt insotite de un atribut (merge la scoala de muzica)

3.Articolul nehotarat

Insoteste un substantiv, precedandu-l intotdeauna, aratand obiectul definit de acesta nu este cunoscut vorbitorului

Forme flexionare:

CazulMasculinFemininNeutru Singular Plural Singular Plural Singular PluralN-Acun elev niste elevio eleva niste eleveun scaun niste scauneG-Dunui elev unor eleviunei eleve unor eleveunui scaun unor scaune

Observatii:

1. Formele UN si O ale articolului hotarat sunt omonime cu cele ale numeralului cardinal si al adjectivului pronominal nehotarat. Se pot deosebi in context: UN si O sunt:

a)articole, cand le corespunde NISTE (o carte/niste carti)

b)numerale, cand la plural le corespunde un numeral (un elev/ doi elevi)

c)adjective pronominale nehotarate, cand la plural intra in corelatie cu unii, unele (o carte/unele carti)

2.Cand insoteste alte parti de vorbire,articolul nehotarat le transforma in substantive(du-te-vino/un du-te-vino)

3.Articolul nehotarat poate transforma numele proprii in nume comune (Hercule/ un hercule)

4.Forma de plural a articolului nehotarat NISTE poate fi folosita si la forma de singular a unor substantive, conferindu-i un sens deosebit (un peste/ niste peste/niste pesti) fata de pluralul articulat

5.Cuvantul niste cu intelesul “cativa”, “un pic de” nu e articol, ci adjectiv pronominal nehotarat 

4.Articolul posesiv (genitival)

Se asaza inintea unui substantiv sau pronume in G, inaintea unui adjectiv posesiv sau a unui numeral ordinal si leaga, de obicei, numele obiectului posedat de cel al posesorului; se numeste posesiv, deoarece indica posesia (apartenanta) si genitival deoarece intra in componenta intrebarii genitivului

Forme flexionare:

CazulSingularPlural Masculin Feminin Masculin FemininN-Acal elevului/ meu/ doilea a elevei/ mea/ doua ai elevilor/mei ale elevelor/meleG-D - -alor meiObservatii: 1.Forma de G-D alor apare numai in structura pronumelui posesiv la G-D (Port de grija alor mei)

2.La numeralul ordinal, al,a este element constitutiv, indicand, impreuna cu articolul hotarat,genul acestuia (al treilea/ a treia)

Atentie:Formele articolului posesiv al,a,ai,ale se scriu intotdeauna intr-un singur cuvant Nu le confundati cu secventele omonime ca:

-prepozitia la infinitiv a+pronume personale neaccentuate la Ac sau D (a-i vedea/ a-i vedea)

-prepozitia a +le (pronume personal in D.sau Ac, plural, feminin)

5.Articolul demonstrativ (adjectival)

Leaga un adjectiv de substantivul regent; ajuta la substantivizarea adjectivului si a numeralului (cei tari,cei doi, celde-al doilea)si la formarea superlativului relativ (cel mai bun)

Forme flexionare

CazulSingularPlural Masculin Feminin Masculin FemininN-AcCel CeaCei CeleG-DCelui CeleiCelor

Observatii: 1. Articolul demonstrativ se analizeaza impreuna cu partea de vorbire pe care o insoteste

2.Cel apare frecvent ca termen regent, insotit de un determinant obligatoriu, deci, in aceste situatii, cel are valoarea pronominala (Cel de aici/ cea de acolo)

3.Formele articolului demonstrativ se scriu totdeauna in singur cuvant si trebuie deosebite de secventele omonime -pronume interogativ-relativ ce + pronume neaccentuat in D,Ac (ce-l intrebi?/ce-i spui?)

-pronume ce + le (pronume neaccentuat de D si Ac pl.) (ce le dai/ ce le spui)

4. Articolul demonstrativ (adjectival) are flexiune de gen, numar si caz asemanatoare cu a pronumelui demonstrativ de departare acela, de care se deosebeste prin absenta elementului initial si a celui final a

Adjectivul

Partea de vorbire flexibila care exprima insusirea unui obiect si se acorda in gen, numar si caz cu substantivul determinat

Observatii: Adjectivul poate exprima: -proprietati ale obiectelor sau fiintelor (greu, mic, usor, luminos)

-materia din care este facut un obiect (metalia, lemnos)

-elementele constitutive ale unei colectivitati (taranesc, studentesc)

-referirea la posesor sau la origine (casa olteneasca)

1.Clasificarea adjectivelor

a)dupa forma: -variabile-cu 2 terminatii- la sg. au o forma pentru masculin si alta pentru feminin (bun/buna)

-cu o terminatie-la sg. au aceeasi forma pentru masculin si feminin (casa/baiat mare)

-invariabile-provenite din adverbe (gata, asa, astfel)

-provenite din imprumuturi vechi (ditai, sadea)

-provenite din imprumuturi desemnand culori (crem, bleu, maro)

b)dupa origine: -propriu-zise(verde, bun, inalt)

-pronominale -posesive (caietul meu/tau/sau)

-demonstrative (fata aceasta/aceea)

-interogative ( care fata?)

-nehotarate(unii baieti/ unele fete)

-relative( ce fata )

-negative(nici un om)

-de intarire (fata insesi)

Observatii: Adjectivele variabile, cu o terminatie, se termina, de obicei in vocala E

c)din punct de vedere semantic: -calificative-primare (simple)- bun,frumos, albastru

-derivate cu ajutorul sufixelor (timpuriu, tineresc)

-determinative (provenite din alte parti de vorbire)

- pronominale -posesive (cartea mea/ta/sa)

-demonstrative (cartea aceasta/aceea)

-interogative ( care mama?)

-nehotarate(unii baieti/ unele fete)

-relative( ce carte )

-negative(nici o fapta)

-de intarire (el insusi)

-numerale (trei elevi)

-participale (pagina scrisa)

-gerunziale (masca razanda)

-adverbiale (barbat bine)

d)dupa numarul formelor flexionare realizate in declinare:

-cu 4 forme flexionare (in functie de gen, numar si caz) -propriu-zise (bun, simplu)

-participiale (iubit)

-gerunziale (suferind)

-cu 3 forme flexionare -cele terminate in consoanele C si G (lung, adanc)

-derivate cu sufixele -TOR, -ESC, -IU (satesc,cenusiu)

-cu 2 forme flexionare -terminate in E (dulce)

-terminate in consoana palatala (vechi, dibaci)

-terminate in diftong (balai, rotofei)

-invariabile (maro, eficace, motrice)

Observatii: 1.De regula se asaza dupa substantive (sunt postpuse)

2.Din punct de vedere sintactic, adjectivul poate avea urmatoarele functii:

-atribut(adjectival)- baiat bun, floare frumoasa

-nume predicativ (cand determina un verb copulativ) Ana este cuminte

-diferite feluri de complemente (determina un verb predicativ) Din verde s-a facut galben

3.Din punct de vedere stilistic, adjectivele sunt epitete

4.Sufixe adjectivale frecvente: -esc, -tor,-ean,-iu,-aret,-nic,-os

5.In categoria adjective calificative intra si locutiunile adjectivale(cu scaun la cap,de geniu)

6.Adjectivul poate sta si inaintea substantivului, de topica depinzand si articularea sa

2. Flexiunea adjectivului

In functie de flexiune, adjectivele sut variabile si invariabile;cele variabile se modifica dupa gen,numar si caz, prin desinente, insotite

sau nu de alternante fonetice

Desinente de gen(la singular):

Masculin/NeutruFeminin-u -u - --a -e -a -esimplu-a/albastru-a auriu-e/cenusie-e bun-a/frumos-frumoasa amarui-e/vechi-e

Observatii: 1.Adjectivele terminate in E (mare, dulce) nu prezinta diferente de gen la singular (om mare-casa mare)

2.Adjectivele terminate la masculin in -U vocalic sau semivocalic(greu, rosu, rau) au femininul in -EA (grea, rea) si in -IE (rosie)

3.Alternantele vocalice frecvente la opozitia de gen -E/EA (intreg/intreaga)

-O/OA (prost/proasta)

-IE /IA (biet/biata)

-E/A (desert/desarta)

Desinente de numar:

Observatii: 1.Unele adjective au forma unica pentru ambele numere:

-fie numai la feminin- cele terminate in -TOR (fata/fete silitoare)

-fie numai la masculin (pantof/pantofi vechi)

-fie la ambele genuri (copil/copii balai fata/fete balaie)

Alternante vocalice: ea/e(oltean/olteni) oa/o (moale/moi) ea/e (geman/gemeni) a/i (tanar/tineri), a/e

(teapan/tepeni)

3. Alternante consonantice: s/s (sfios/sfiosi) t/t (lat/lati) d/z (crud/cruzi) c/c(sarac/saraci) st/st (trist/tristi) g/g (lung/lungi)

Modificari dupa cazuri:

Observatii:Adjectivul sta dupa substantiv, sau poate sa preceada substantivul

1.Cand adjectivul sta dupa substantiv el nu se articuleaza

2.Cand adjectivul sta inaintea substantivului, el capata o semnificatie speciala care ii mareste expresivitatea

3.Unele adjective au o topica fixa in raport cu substantivul. De exemplu adjectivele pronominale stau numai in fata substantivului (oricare om) precum adj. “biet”.Pe de alta parte adjectivele provenite din participii stau numai dupa substantiv (pomul laudat)

4.Unele adjective isi schimba sensul in functie de topica (are o parte buna-opusa lui rea/O buna parte nu au-o parte dintr-un intreg)

5.Adjectivele invariabile au o singura forma pentru toate genurile,numerele si cazurile. Din aceasta categorie fac parte adjectivele nume de culori (bej, crem),adjectivele terminate in -CE (eficace) adjectivele cuvinte vechi in limba (sadea, gata,ditamai)

3.Gradele de comparatie

Sunt forme pe care le ia adjectivul pentru a arata in ce masura un obiect poseda o insusire in raport cu alte obiecte sau cu alte momente ale existentei sale;nu se exprima prin desinente, ci prin constructii sintactice speciale

Gradul pozitiv(exprima o insusire a obiectului fara a o raporta la un alt obiect sau la alt moment)-cer senin, nor negru

Gradul comparativ(exprima insusirea unui obiect in raport cu insusirile unui alt obiect, stabilind raporturi de egalitate sau inegalitate)

-de superioritate (mai scump)

-de egalitate (la fel de scump)

-de inferioritate (mai putin scump)

Gradul superlativ -relativ(exprima insusirile la cel mai inalt sau cel mai scazut grad, prin comparatie cu alt obiect)

-de superioritate (cel mai scump)

-de inferioritate (cel mai putin scump)

-absolut (arata gradul cel mai inalt sau mai scazut grad,fara a compara obiectul) foarte scump

Nu uita!

1.Comparativul se formeaza de la gradul pozitiv al adjectivului prin adaugarea unor adverbe si prepozitii

-comparativ de superioritate: mai bun decat

-comparativ de inferoritate: tot asa de/ tot atat de/la fel de bun ca si

-comparativ de egalitate: mai putin bun decat

2.Al doilea termen al comparatiei de superioritate sau inferioritate poate fi introdus si prin locutiuni prepozitionale (fata de/in comparatie/in raport cu)

3.Uneori al doilea termen al comparativului de superioritate sau inferioritate ca si al superlativului relativ pot lipsi (Am o carte mai interesanta)

4.Comparativul de egalitate poate aparea fara morfemele caracteristice, insa sensul comunicarii ramane acelasi (apa rece ca gheata)

5.Superlativul se formeaza de la comparativul de superioritate sau de inferioritate prin adaugarea lui CEL, marca a superlativului, al doilea termen al comparatiei superlative fiind introdus prin prepozitiile dintre, din, de (cel mai bun dintre ei/ din clasa/ de acolo)

6.Superlativul absolut se formeaza de la gradul pozitiv al adjectivului, precedat de adverbul foarte (foarte bun)

7.Adjectivul poate sa-si schimbe valoarea gramatica: Omul lenes learga mult -adjectiv

Lenesul mai mult alearga -substantiv  

Mijloace afective de formare a superlativului absolut

-adverbe si loc.adverbiale cu valoare expresiva (extraordinar,extrem,grozav,nemaipomenit,nespus,din cale-afara, cu totul si cu totul)

-adverbe,adjective substantive si locutiuni ce exprima notiuni dezagreabile, intensificand negativ sau pozitiv insusirea (destept nevoie mare,sarac lipit, putred de bogat, atat amar de vreme)

-repetitia adjectivului (desteptul desteptilor, o apa adanca,adanca)

-constructii exclamative (Cat de mare e!)

-procedee lexicale,prin derivarea adjectivului la grad pozitiv cu prefixe sau sufixe cu sens superlativ (arhi-, super-, extra-,ultra-,supra-,prea-,-isim)

-procedee fonetice prin lungirea vocalei (o apa adaaaaaaaaaaanca!)